1. Utilizare şi efecte.
2. Consumul abuziv si intoxicatia cu cocaină.
3. Dependenta de cocaina & riscuri asociate consumului de cocaină.
4. Tratamentul dependentei de cocaină.



Cocaina este un drog energizant ce da dependenta psihica severa.
Provenienta: cocaina este extrasa chimic din frunzele tufei de coca. Planta, înalta de mai multi metri, creste în zonele tropicale din America de Sud si pe arhipelagul indonezian (Malaezia).
Cocaina se gaseste in general sub forma de pudra fina alba, cristalina, cunoscuta si sub numele de Coke, Zapada, Alba, Base, Crack, Regina Alba, Rocas, Praf de stele.

1. Utilizare şi efecte:
Cocaina poate fi inghitita, inhalata pe nas (prizata), injectata sau fumata.
Daca se administreaza pe cale orala, cocaina produce stari de stupoare (euforie), în doze mici si fenomene de intoxicatii, în doze mai mari.
Atunci cand este inhalata pe nas, praful de cocaina ajunge prin nari la mucoasa nazala, de aici in sange.
Cocaina are efect anestezic asupra terminatiilor libere nervoase de la nivelul mucoaselor si plagilor. În trecut, cocaina a fost folosita ca anestezic local, azi în acest scopt sunt utilizati derivati sintetici ai ei.

Efecte: efectele cocainei pot fi remarcate imediat dupa consum si dispar in 20-30 de minute de la folosire. Dozele mici de cocaina (sub 100mg) provoaca un sentiment de fericire si energie. Consumatorul devine vorbaret, este foarte ager mintal si este temporar hipersensibil la sunete si stimuli vizuali. Cocaina inhiba pofta de mancare si reduce nevoia de somn. Alte efecte:

  • energie crescuta
  • scaderea poftei de mancare
  • creşterea capacităţilor cognitive (atenţie, gândire, calcul mental, etc.)
  • tulburarea ritmului cardiac, tensiune arteriala crescuta
  • ingustarea vaselor de sange
  • dilatarea anormala a pupilelor cu imobilizarea irisului.

2. Consumul abuziv si intoxicatia cu cocaină.

Mecanismul de actiune al cocainei consta în inhibarea resorbtiei neuromediatorilor adrenergici în structurile de depozitare de la nivelul terminatiilor nervoase simpatice. Astfel, sub actiunea cocainei creste concentratia mediatorilor adrenergici de tipul noradrenalinei. Acestia vor determina o excitare adrenergica crescuta, deci vor creste tonusul simpatic general. Acest efect explica de ce cocaina poate fi utilizata, pe o perioada limitata, ca substanta ce creste performantele fizice şi psihice ale persoanei.
[Simpaticotonie = excitabilitate crescuta a simpaticului. Determina accelerarea pulsului, dilatarea pupilelor (midriaza), amplificarea transpiratiilor, inhibarea peristaltismului intestinal, excitabilitate crescuta].

Astfel, cocaina ofera senzatia subiectiva a cresterii performantelor si fortei fizice, precum si cresterea obiectiva a andurantei si a nivelului maxim de solicitare, pâna la epuizarea totala a rezervelor psihice ale individului. Sub actiunea continua a cocainei, nevoia de somn este neglijata, asemenea senzatiei de foame, astfel încât individul poate renunta mai mult timp la aportul alimentar. Dispare sentimentul de oboseala si epuizare, dispozitia se amelioreaza iar mobilizarea creste.
Desigur, toate acestea pot fi sustinute doar un timp limitat. Slabirea, oboseala, epuizarea, degradarea fizica si, în ultima instanta, insuficienta functionala sunt consecintele utilizarii pe timp îndelungat a substantei, pe lânga care apare dependenta psihica severa care la nici o substanta nu se instaleaza atât de puternic, în timp atât de scurt ca la cocaina.

Starea de euforie:
Stupoarea din timpul consumului de cocaina e caracterizata de o stare generala de euforie, de senzatia de fericire supraomeneasca si de o stare de multumire supranaturala, de un avânt al tuturor sentimentelor, precum si de un covârsitor sentiment de uniune cu lumea - concomitent cu pierderea memoriei trairilor generatoare de conflicte si probleme.
Cresterea mobilizarii, dezinhibarea, cresterea capacitatii de a stabili noi contacte, fanteziile de omnipotenta si stimularea sexuala fac si ele parte din stupoarea data de cocaina.

Stupoarea data de cocaină poate fi împartita în trei stadii:
1. Stadiul euforic
2. Stadiul de stupoare
3. Stadiul depresiv

1. Stadiul euforic:
În cazul prizarii substantei, primele modificari euforice apar deja la scurt timp dupa administrare. Consumatorii sunt foarte bine dispusi si se simt fericiti. Starea lor de spirit se îmbunatateste din ce în ce mai mult, astfel încât vor simti o nevoie crescuta de comunicare (logoree), urmata de o accelerare a proceselor cognitive (tahipsihie).
În paralel, se manifesta o scadere progresiva a discernamântului critic, precum si pierderea sentimentului de distantare. Inhibitiile sunt înlaturate, dispare teama, contactele devin mai facile. Stadiul euforic, al trairilor pozitive, caracterizat de statisfactie si fericire, este descris de catre consumatori ca scopul propriu-zis, ca efectul dorit al consumului.

2. Stadiul de stupoare:
În cel de-al doilea stadiu, al stuporii, pe lânga modificariile descrise anterior, apar frecvente aprecieri gresite ale realitatii, pseudohalucinatii, dar si halucinatii optice si auditive adevarate. În multe cazuri se descrie un tablou clinic paranoid-halucinant, cu idei de relationare fata de propriile trairi. Drogatii cu cocaina aud voci amenintatoare si dojenitoare. De multe ori afirma ca s-ar vorbi despre ei, ca s-ar sti totul despre ei. În plus, la unii dintre ei se instaleaza si halucinatii tactile sau mixte în care, de exemplu, cei în cauza simt prezenta unor animale mici sau a unor obiecte minuscule pe pielea lor; uneori, ei le si "vad". Tulburarea constientei nu este semnificativa în timpul stadiului de stupoare.

3. Stadiul depresiv:
Stadiul al treilea, depresiv, se manifesta în principal prin oboseala, indiferenta si pasivitate, adesea infiltrate de gânduri si idei suicidare. Acest stadiu este un episod periculos al consumului de cocaina, deoarece apare riscul latent, necontrolabil al suicidului, ce se poate actualiza în mod iminent.

Intoxicaţia cu cocaină:
Exista, pe de o parte socul de cocaina, iar pe de alta parte, intoxicatia acuta cu cocaina.
Socul de cocaina se manifesta prin insuficienta circulatorie grava si dispnee severa ce apar deja la cele mai mici cantitati. Este vorba de un fel de reactie de hipersensibilitate.
Intoxicatia acuta cu cocaina este, în schimb, consecinta supradozarii substantei. Caracteristica intoxicatiei acute cu cocaina este tonusul simpatic foarte crescut, manifestat prin dilatarea pupilelor, ochii stralucitori (sticlosi), tahicardie (puls accelerat), rosirea fetei, transpiratii, hiperventilatie (accelerarea respiratiei), cresterea temperaturii si cresterea tensiunii arteriale. Excitatia nervoasa centrala poate duce la la aparitia unor crize convulsive si a unor miscari primitive, dar si a unor halucinatii. În final, tabloul clinic prezentat degenereaza în pierderea cunostintei care, împreuna cu depresia respiratorie si prabusirea circulatie sanguine va duce la deces, daca nu se aplica masuri medicale de terapie intensiva.


3. Dependenţa de cocaină  şi riscuri asociate consumului.
În timpul perioadei de consum, apare o rapida si puternica crestere a dozelor de la 0,1 pâna la 15 g, în cazuri izolate chiar pâna la 30 g zilnic. Creste rapid nu numai frecventa administrarii, dar si cantitatea administrata de fiecare data.
Cocainismul reprezinta dependenta psihica puternica si tendinta puternica de a creste doza, în lipsa dependentei fizice sau a tolerantei fata de substanta. Cocainomania este exemplu cel mai elocvent al dependentei exclusiv psihice care, în privinta efectului ei distructiv este comparabila cu dependenta psihica si fizica data de consumul de opiacee.
Fenomenele de sevraj psihic ce apar în abstinenta sunt adesea atât de puternice, încât pot duce la tentative de suicid, având în vedere ca capacitatea de interventie a individului în timpul abstinentei este pastrata - spre deosebire de cea din sindromul de abstinenta a opioidomanului.

Riscuri asociate consumului de cocaină:
Cocaina, de regula, se prizeaza. În consecinta, mucoasa nazala va prezenta inflamatii, ulceratii si - în cazurile grave - chiar perforatii ale septului nazal, ceea ce va determina o înfundare a nasului si o modificare corespunzatoare a fizionomiei.
Pe scena de azi a consumului de droguri, cocaina se consuma, de regula, în cadrul unor procese de politoxicomanie. Evident, ea nu a fost disponibla multa vreme în cantitati suficiente pentru a face o reala concurenta heroinei. În ultimii ani însa, se pare ca îsi gaseste locul pe scena drogurilor. Persoane dependente numai de cocaina sunt azi o raritate în practica clinica psihiatrica curenta, de cele mai multe ori substanta este consumata tranzitoriu sau ocazional în cadrul unei depdendente generale avansate de droguri.
Speed-ball - Unii consumatori îsi injecteaza în mod constient amestecuri de cocaina si heroina - asa-numitul "speed-ball".
Au fost însa înregistrate si cazuri în care consumatorilor li s-a vândut "speed-ball" în loc de cocaina pura. Astfel se induce, în cel mai scurt timp, dependenta de heroina a consumatorului de cocaina, fara cunostinta si vointa acestuia.

Psihoza cocainică:
Un efect caracteristic al cocainei îl reprezinta asa-numitele halucinatii auditive (strigate, insulte) vizuale (multiplicarea, dedublarea obiectelor) si halucinatii tactile. Bolnavii psihotici au senzatia prezentei unor vietuitori minuscule, a unor particule fine de praf sau a unor obiecte de dimensiuni mici pe pielea lor, pe care pretind, uneori, ca le si vad (microzoopsie). În consecinta, se vor scarpina puternic. Sechele pe termen lung:Dependentii de cocaina prezinta alterari ale caracterului tipice dependentei. Pot aparea leziuni cerebrale grave, (cum ar fi encefalomalacia sau "înmuierea substantei cerebrale"), ce duc la dementa. În stadiul final apare o dezintegrare fizica totala.

4. Tratamentul dependenţei de cocaina.

În cazul dependenţei de cocaina startul tratamentului poate să însemne parcurgerea unor etape: spitalizare/dezintoxicare, consilierea psihologică, recuperare psihologică şi comportamentală într-o clinică sau într-un centru staţionar, participarea la grupuri de suport pentru neconsumatori/abstinenţi.

4.1. Dezintoxicarea (prescurtare"detox") în cazul consumului de droguri şi a altor substanţe implică de regulă spitalizarea şi reprezintă un set de intervenţii medicale (în special administrarea de medicamente) cu scopul de a controla efectele intoxicaţiei acute şi de a diminua simptomele de sevraj (în sens larg stare de rău fizic şi psihic). Se actionează pentru eliminarea din organism a substanţei faţă de care pacientul este dependent şi pentru a ameliora stările neplacute de ordin fizic şi psihic ce sunt cauzate uneori de abuzul de substanţă sau alteori de sevraj. Prin programul de dezalcoolizare-dezintoxicare nu se tratează alte aspecte ale dependenţei precum: aspecte psihologice şi sociale, remedierea relaţiilor din familie şi alte situaţii legate abuz sau dependenţă.

Dacă doreşti mai multe detalii despre etapa dezalcoolizării click aici.

Ai nevoie de dezalcoolizare/dezintoxicare? Sună medicul tău de familie şi  întreabă-l care este cel mai apropiat spital din zonă unde se poate face dezalcoolizare/detox.

4.2. Consilierea psihologică

Consilierea psihologică este o formă de intervenţie psihologică ce se adresează persoanelor sănătoase aflate într-o situaţie de impas cu privire la rezolvarea unor situatii de criză de natură personală, familială, socială sau profesională. Consilierul îl ajută pe client să gestioneze o situaţie de criză şi îl asistă în găsirea unei soluţii la problema cu care se confruntă.

În cazul persoanelor care doresc să pună stop dependenţei, consilierul poate oferi răspunsuri la diverse întrebări despre dependenţă (cauze, factori favorizanţi, efecte, consecinţe, tratament) îndrumare, recomandare şi sprijin pentru găsirea soluţiei sau metodei potrivite pentru startul unui program de recuperare. În cadrul şedinţelor de consiliere psihologică se urmăreşte ca persoana consiliată să-şi dezvolte motivaţie puternică şi o strategie pentru atingerea obiectivului propus: ieşirea din cercul dependenţei şi prevenirea reluării consumului.

Dacă doreşti mai multe detalii despre etapa consilierii psihologice click aici.



Alexandru Leşcău - psiholog clinician, consilier in dependenta de alcool, droguri, jocuri de noroc. Consiliere online.

4.3. Centre de tratament.

Centrele de tratament precum: centrele staţionare, clinici de specialitate sau centrele de tip comunitate terapeutică, au ca obiectiv recuperarea psiho-comportamentală şi socială a persoanelor cu dependenţă. Accentul se pune pe consiliere psihologică, psihoterapie individuală, şedinţe de terapie de grup, şedinţe de consiliere cu membrii familiei, terapie ocupaţională, terapie prin artă. În funcţie de specificul şi metoda fiecărui centru, programul de recuperare poate să aibă o durată de la câteva săptămâni la câteva luni. Se propune ca obiectiv responsabilizarea persoanei, îmbunătăţirea abilităţilor de a comunica şi relaţiona eficient cu ceilalţi, de a-şi (re)dobândi statutul de persoană liberă să ia decizii şi să-şi asume responsabilităţi în plan personal, familial şi social/profesional.

centru tratament casa olarului sura mica
Exemplu de program zilnic al centrului de tip comunitate terapeutică Crucea Albastră
"Casa Olarului", din comuna Şura Mică, judeţul Sibiu:

Ora

Tipul de activitate/program

7:00-7:30

trezire, igienă personală

7:30-8:00

micul dejun

8:00-9:00

şedinţă de grup, repartizare responsabilităţi, sarcini, activităţi pe parcursul zilei.

9:00-10:30

desfăşurarea activităţilor din program: activităţi pe sectoare, consiliere psihologică, terapie ocupaţională, lectură şi filme terapeutice.

10:30-11:00

timp liber, pregătirea pentru şedinţa de terapie de grup

11:00-13:00

şedinţă de terapie de grup

13:30

prânzul

14:00-16:00

Timp liber, odihnă, relaxare

16:00-19:00

Terapie ocupaţională, consiliere psihologică

19:00

cina

19:00-22:00

activităţi administrative, timp liber

22:30

stingerea

Dacă doreşti mai multe detalii despre centre de tratament click aici.

4.4. Grupuri de sprijin (de suport).

Un grup de suport/sprijin pentru dependenţi în recuperare este un cadru care oferă membrilor acestuia posibilitatea de a se menţine neconsumatori sau abstinenţi. În cadrul şedinţelor de grup, membrii grupului pot împărtăşi experiențe similare de viaţă, din perioada consumului sau cea de după oprirea lui, îşi pot oferi ascultare, înţelegere, se pot încuraja şi motiva reciproc pentru a menţine un stil de viaţă sănătos fără episoade de consum/dependenţă. Un grup de suport nu este un grup de terapie. Grupul de suport se axează în principal pe sprijinul şi ajutorul reciproc.
Cele mai cunoscute grupuri de suport pentru dependenţi sunt cele ale Alcoolicilor Anonimi, Gamblerilor Anonimi, etc.
Dacă doreşti mai multe detalii despre grupuri de suport click aici.

Distribuie pe:

Submit to FacebookSubmit to Google PlusSubmit to StumbleuponSubmit to TwitterSubmit to LinkedIn