1. Amfetaminele, ce sunt?
2. Actiune si pericole în caz de abuz.
3. De la abuz la dependenta.
4. Tratamentul dependentei de amfetamine.

1. Amfetaminele:
Aceste substante simpatomimetice sunt derivati ai adrenalinei (epinefrinei) la care predomina efectele excitatoare centrale. De aceea sunt numite si "amine de trezire" sau "amine tonifiante" Aceste substante sunt larg raspândite, mai ales ca inhibitori ai apetitului alimentar în cure slabire, respectiv indicate pentru cresterea performantelor înainte de examen sau în viata profesionala (de ex. la soferii de camion).

2. Actiune si pericole în caz de abuz:
Cresterea performantelor si a capacitatii de efort se face pe seama rezervelor energetice; daca acestea nu se refac în cantitate suficienta, cu timpul se ajunge la epuizarea generala a organismului. Acest risc este cu atât mai mare, cu cât prin efectul lor central, amfetaminele si derivatii lor suprima senzatia de foame, determinând reducerea aportului alimentar.
Nevoia de somn dispare iar senzatia de oboseala este suprimata (ceea ce face ca oamenii surmenati sa resimta mult mai mult efectul amfetaminelor decât cei odihniti). Capacitatea de gândire este accelerata pâna la fuga de idei si initiativa crescuta. Sub influenta amfetaminelor oamenii vorbesc mai usor si sunt mai convinsi de valabilitatea si originalitatea celor spuse decât în mod normal. Munca de rutina face mai multa placere, contradictiile sunt ignorate mai usor, iar relatiile sociale sunt mai bune. Doze crescute de peste 20 miligrame pot determina la persoane, care nu sunt obisnuite cu efectul substantelor, fenomene adverse deosebit de neplacute ce umbresc actiunea stimulatoare: palpitatii, uscaciunea gurii, dureri de cap, greata cu varsaturi, neliniste si insomnie chinuitoare.

Supradozarea: duce la neliniste maxima si gândire necontrolata; este posibila afectarea grava a sistemului circulator, la fel ca instalarea unei stari profunde de inconstienta (coma). Fara tratament, o intoxicatie de acest tip (cu 100 - 200 mg) duce de regula la deces; medicina de azi cunoaste însa antidoturi eficiente (barbiturice, neuroleptice, ergotamina).

3. Abuzul si dependenta de amfetamine:

Amfetaminele sunt substante ce creaza foarte repede dependenta fizica si psihica, în sensul ca dozele urmatoare pot fi crescute rapid si foarte mult - pâna la cantitati care, pentru persoane neobisnuite, sunt letale. Dependentul trebuie sa-si creasca din ce în ce mai mult doza, pentru a atinge starea de euforie dorita, în acelasi timp însa doarme din ce în ce mai prost. Dependentii de amfetamina dorm doar câteva ore pe noapte, timp de luni de zile. Dependentul de amfetamine ajunge la clinica de psihiatrie adesea într-o stare ce se deosebeste foarte putin de psihoza acuta. El se simte amenintat si urmarit de orice persoana necunoscuta, are halucinatii auditive si este complet derutat. În cazurile mai putin grave, dispozitia persoanei este constant negativa si tensionata. Euforia initiala dispare aproape total; chiar si dozele crescute asigura doar o dispozitie lamentabila. Dimineata este perioada din zi cea mai neplacuta. Toate miscarile par a necesita un efort urias - o reactie a organismului la efectul constant de stimulare a stupefiantului.

Politoxicomania:

Amfetaminele sunt frecvent implicate în asa-numita politoxicomanie, consumul concomitent al mai multor droguri. Amfetaminele sunt utilizate de exemplu de alcoolici, dar si de dependentii de opiacee care vor sa se euforizeze dimineata (în mod evident, pot suprima fenomenele de abstinenta, fiind chiar mai eficiente, în aceasta privinta, decât cocaina).
Combinatia de amfetamine si alcool poate provoca în multe situatii un comportament agresiv nefondat.

Tratamentul dependentei de amfetamine.

4. Tratamentul dependenţei de etnobotanice.

În cazul dependenţei de amfetamine startul tratamentului poate să însemne parcurgerea unor etape: spitalizare/dezintoxicare, consilierea psihologică, recuperare psihologică şi comportamentală într-o clinică sau într-un centru staţionar, participarea la grupuri de suport pentru neconsumatori/abstinenţi.

4.1. Dezintoxicarea (prescurtare"detox") în cazul consumului de droguri şi a altor substanţe implică de regulă spitalizarea şi reprezintă un set de intervenţii medicale (în special administrarea de medicamente) cu scopul de a controla efectele intoxicaţiei acute şi de a diminua simptomele de sevraj (în sens larg stare de rău fizic şi psihic). Se actionează pentru eliminarea din organism a substanţei faţă de care pacientul este dependent şi pentru a ameliora stările neplacute de ordin fizic şi psihic ce sunt cauzate uneori de abuzul de substanţă sau alteori de sevraj. Prin programul de dezalcoolizare-dezintoxicare nu se tratează alte aspecte ale dependenţei precum: aspecte psihologice şi sociale, remedierea relaţiilor din familie şi alte situaţii legate abuz sau dependenţă.

Dacă doreşti mai multe detalii despre etapa dezalcoolizării click aici.

Ai nevoie de dezalcoolizare/dezintoxicare? Sună medicul tău de familie şi  întreabă-l care este cel mai apropiat spital din zonă unde se poate face dezalcoolizare/detox.

4.2. Consilierea psihologică

Consilierea psihologică este o formă de intervenţie psihologică ce se adresează persoanelor sănătoase aflate într-o situaţie de impas cu privire la rezolvarea unor situatii de criză de natură personală, familială, socială sau profesională. Consilierul îl ajută pe client să gestioneze o situaţie de criză şi îl asistă în găsirea unei soluţii la problema cu care se confruntă.

În cazul persoanelor care doresc să pună stop dependenţei, consilierul poate oferi răspunsuri la diverse întrebări despre dependenţă (cauze, factori favorizanţi, efecte, consecinţe, tratament) îndrumare, recomandare şi sprijin pentru găsirea soluţiei sau metodei potrivite pentru startul unui program de recuperare. În cadrul şedinţelor de consiliere psihologică se urmăreşte ca persoana consiliată să-şi dezvolte motivaţie puternică şi o strategie pentru atingerea obiectivului propus: ieşirea din cercul dependenţei şi prevenirea reluării consumului.

Dacă doreşti mai multe detalii despre etapa consilierii psihologice click aici.

Alexandru Leşcău - psiholog clinician, consilier in dependenta de alcool, droguri, jocuri de noroc. Consiliere telefonica sau online pe skype.

4.3. Centre de tratament.

Centrele de tratament precum: centrele staţionare, clinici de specialitate sau centrele de tip comunitate terapeutică, au ca obiectiv recuperarea psiho-comportamentală şi socială a persoanelor cu dependenţă. Accentul se pune pe consiliere psihologică, psihoterapie individuală, şedinţe de terapie de grup, şedinţe de consiliere cu membrii familiei, terapie ocupaţională, terapie prin artă. În funcţie de specificul şi metoda fiecărui centru, programul de recuperare poate să aibă o durată de la câteva săptămâni la câteva luni. Se propune ca obiectiv responsabilizarea persoanei, îmbunătăţirea abilităţilor de a comunica şi relaţiona eficient cu ceilalţi, de a-şi (re)dobândi statutul de persoană liberă să ia decizii şi să-şi asume responsabilităţi în plan personal, familial şi social/profesional.

Un exemplu de program zilnic al unui centru de tip comunitate terapeutică:

Dacă doreşti mai multe detalii despre centre de tratament click aici.

4.4. Grupuri de sprijin (de suport).

Un grup de suport/sprijin pentru dependenţi în recuperare este un cadru care oferă membrilor acestuia posibilitatea de a se menţine neconsumatori sau abstinenţi. În cadrul şedinţelor de grup, membrii grupului pot împărtăşi experiențe similare de viaţă, din perioada consumului sau cea de după oprirea lui, îşi pot oferi ascultare, înţelegere, se pot încuraja şi motiva reciproc pentru a menţine un stil de viaţă sănătos fără episoade de consum/dependenţă. Un grup de suport nu este un grup de terapie. Grupul de suport se axează în principal pe sprijinul şi ajutorul reciproc.
Cele mai cunoscute grupuri de suport pentru dependenţi sunt cele ale Alcoolicilor Anonimi, Gamblerilor Anonimi, etc.
Dacă doreşti mai multe detalii despre grupuri de suport click aici.

Distribuie pe: